"Muzica tăcerii"
Dragii mei,uneori,tăcerea are propria ei muzică... Un pas înapoi poate însemna o revenire în forță,2 pași înainte, nu o retragere! De curând, recunosc,am lăsat soarta sa decidă în locul meu,dar am realizat ca soarta nu se face fără mâna omului,asa că mi-am repictat tabloul în propriile culori. Motivația si ambiția vin din interior,însă, uneori cred ca trebuie sa fie cineva acolo,care sa ti le ofere...cineva poate mai bun decat tine,iar eu cred ca le-am regăsit! Nu spun ca nu le mai aveam,erau acolo,ascunse în mine,așteptând să iasă la iveală si sa dau tot ce am mai bun. Începând de azi,am decis să dau mâna cu destinul si,in cazul in care ar vrea sa ma ghideze pe orice alta direcție, am sa iau timona in mână si ma voi feri pe mine si "ambarcatiunea" mea de izbituri si naufragii.
Cărțile,o metoda poate veche,dar în același timp cea prin care realizam atât de multe...Tocmai am terminat de citit o carte ,si daca am învatat ceva din ea,e ca oricât de multi nori negrii sunt pe cerul tau,oricât de mult timp trebuie sa aștepți să iasă soarele,oricât de mult trebuie sa muncești, nu renunți niciodată! În momentele urmatoare,prefer sa citez,decât să mă pronunț eu...Nu cred ca exista cuvinte mai bune decât acestea care sa demonstreze ca viața e chiar în palma noastră: "Destinul omenirii,ca si acela al fiecărui individ ,este,după părerea mea," prederminat inteligent":astfel spus,este un "drum calauzit" de o "voința inteligentă " care,oricum am dori a o considera, imagina ,idealiza,iubi,urî ori blestema,nu va putea fi niciodata echivalată sau redusă simplist ori asimilată conceptului de "întâmplare". Potrivit bizarelor planuri ale întâmplării, picăturile de ploaie cad,e adevărat, din cer pe pământ ,udând acoperișurile caselor,frunzele copacilor,strazile,câmpurile; la fel si fulgii de zăpadă, toti unii diferiți unul de celălalt ,se așează pe pământ asa cum dictează întâmplarea [...] ; la sfârșitul bătăliei ,corpurile morților si ale ranitilor zac risipite fără randuială acolo unde întâmplarea le-a hărăzit un petic de pământ. Însă, picăturile de ploaie,fulgii de zăpadă, razele soarelui, corpurile morților si cele ale ranitilor,viața si moartea,toate acestea nu sunt rodul întâmplării, al acestui concept abstract îndărătul căruia omul se ascunde de multe ori si in care se pierde,rezolvând astfel ceea ce nu poate explica prin regulile si legile cunoscute." Eu am decis să nu cred in întâmplare, si sa îmi creez propria "întâmplare",propriul început de poveste. "Pentru mine,muzica este o nevoie,la fel ca nevoia de iubire:si, mai presus de orice,este destinul meu,ineluctabil ca trecerea timpului ".
Cărțile,o metoda poate veche,dar în același timp cea prin care realizam atât de multe...Tocmai am terminat de citit o carte ,si daca am învatat ceva din ea,e ca oricât de multi nori negrii sunt pe cerul tau,oricât de mult timp trebuie sa aștepți să iasă soarele,oricât de mult trebuie sa muncești, nu renunți niciodată! În momentele urmatoare,prefer sa citez,decât să mă pronunț eu...Nu cred ca exista cuvinte mai bune decât acestea care sa demonstreze ca viața e chiar în palma noastră: "Destinul omenirii,ca si acela al fiecărui individ ,este,după părerea mea," prederminat inteligent":astfel spus,este un "drum calauzit" de o "voința inteligentă " care,oricum am dori a o considera, imagina ,idealiza,iubi,urî ori blestema,nu va putea fi niciodata echivalată sau redusă simplist ori asimilată conceptului de "întâmplare". Potrivit bizarelor planuri ale întâmplării, picăturile de ploaie cad,e adevărat, din cer pe pământ ,udând acoperișurile caselor,frunzele copacilor,strazile,câmpurile; la fel si fulgii de zăpadă, toti unii diferiți unul de celălalt ,se așează pe pământ asa cum dictează întâmplarea [...] ; la sfârșitul bătăliei ,corpurile morților si ale ranitilor zac risipite fără randuială acolo unde întâmplarea le-a hărăzit un petic de pământ. Însă, picăturile de ploaie,fulgii de zăpadă, razele soarelui, corpurile morților si cele ale ranitilor,viața si moartea,toate acestea nu sunt rodul întâmplării, al acestui concept abstract îndărătul căruia omul se ascunde de multe ori si in care se pierde,rezolvând astfel ceea ce nu poate explica prin regulile si legile cunoscute." Eu am decis să nu cred in întâmplare, si sa îmi creez propria "întâmplare",propriul început de poveste. "Pentru mine,muzica este o nevoie,la fel ca nevoia de iubire:si, mai presus de orice,este destinul meu,ineluctabil ca trecerea timpului ".
Comentarii
Trimiteți un comentariu