Lecția nr.25---> Armonia

          Armonia este relația dintre mai multe note percepute simultan si modul in care aceste relații sunt organizate în timp.
       Analiza armoniei studiază acordurile si succesiunea lor. Aceste analize(care pot fi diferite pentru aceeași compozitie) încearcă să explice de ce anumite combinatii de note sunt utilizate intr-o compozitie. Analiza armoniei unei compoziții ajuta la înțelegerea,memorizarea si interpretarea acesteia.

     1. Armonia pre-tonală :
• În Grecia antică,notele erau organizate în moduri,iar acordajul instrumentelor avea la bază noțiunea de tetracord.
   Tetracordul este un grup de 4 sunete.
• O compoziție polifonică este alcătuită din mai multe linii melodice de aceeași importanță.

În polifonie, armonia a utilizat intervale,nu acorduri. De exemplu, un interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este intervalul dintre prima și a cincea notă dintr-o gamă. 

•Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului.

În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale.

2.Armonia post-tonală

•  Armonia post-tonală a fost și rămâne un subiect controversat. Așa cum în perioada tonală compozitorii au fost obsedați de tonalitate, în perioada post-tonală au devenit obsedați de evitarea acesteia. Armonia unei compoziții a trecut astfel pe planul doi. 

Din punct de vedere al analizei de armonii,notele unui set sunt considerate în 4 grupuri de 3(tricorduri) sau 2 grupuri de 6(hexacorduri) etc.