„Lasati arta sa ne-mbrace”
Privesc de mai bine de 10 minute aceasta „foaie alba” si am atatea si totodata nimic de spus. Poate uneori gandim prea mult cuvintele care ar trebui sa curga ca vopseaua pe hartie,stergem prea multe jumatati de povesti... Uneori e bine sa mergem pana la capat,alteori nu. Depunem sacrificii si totodata nimic,ne speriem de ceva ce nu isi va gasi raspuns daca nu va fi testat. Multe intrebari la care nu gasim raspuns si prea putine vise indeplinite. Uneori ne pierdem pe noi si redescoperim o alta varianta de-a nostra,poate una mai buna. Alteori,ne pastram si mai iesim din cand in cand din zona de comfort. O viata avem,fie ea formata din 40 de ani pentru unii sau de 80 (mai mult sau mai putin) pentru altii... Toti au un singur obiectiv: sa-si traiasca viata si sa-si indeplineasca visele. Suntem prea preocupati de intrebari cumplite ,carora raspunsuri nu le vor fi gasite din cauza fricii. Sunt zile in care ai vrea sa scapi de tot si pur si simplu sa stai degeaba. Stai...o zi,doua