Pe Tărâmul Muzicii

  Traim intr-o lume paralela ,uneori! Poate chiar in cea reala,dar ne luam toata libertatea si o incuiem intr-un turn,nemaigasind cheia...    Depinde de noi ceea ce vrem sa fim,dar inainte de a fi muzicieni,bloggeri,pictori etc,trebuie sa stim sa fim NOI! Sa fim oameni,sa ne iubim pe noi insine, pentru ca doar asa putem vedea ce este in jurul nostru, sa ii intelegem si sa ii acceptam pe ceilalti.    Nu "m-am apucat" de acest blog doar de dragul de a face ceva,ci pentru ca ,decat sa tin un jurnal,mai bine sa stiu ca pot scrie trairile mele din care unii poate pot invata. Sunt un copil si sper sa raman asa,fiindca doar daca esti copil poti realiza ca viata nu consta in doar a avea un bun,fie el material....Asa cum spunea si Dale Carnegie "Succesul înseamnă să obții ceea ce vrei,iar fericirea înseamnă să vrei ceea ce ai obținut!"     Fericirea ne arata ca defapt cu totii suntem niste copii! Niste copii care spera ca se va schimba ceva...Fie in lumea muzicii,fie a act

      Am catalogat această postare "lecție" deoarece,până la urmă,a avea acea "chimie", acea lejeritate intre relatia profesor-elev,poate fi ceva din care invatam.    De ce spun acest lucru...?! Poate,pe viitor,cineva care citeste acum aceste simple cuvinte asternute aici,va fi profesor...Si nu ma refer doar la profesorii de muzica,ci si la toti ceilalti....Dacă tu,cel ce vei fi profesor,nu iți faci elevul sa vină de drag la ora ta,degeaba te numesti profesor! Inteligenta pe care o ai nu este de ajuns! De ce?! Acel copil ce iti vine la ora,poate fi mai mult decat un simplu copil...Se poate gandi la ceea ce poate ajunge,cu ajutorul tau,profesorule!     Si eu,bineinteles,am un profesor pe care niciodata nu il voi uita... Profesorul meu de muzica! Pot spune ca am avut un noroc imens,afland de dumnealui. De fiecare data cand merg la ora,stiu ca ,chiar daca nu am cea mai buna starea a mea,ma voi intoarce de acolo de 10 ori mai fericita. De ce?! Pentru ca stie cum sa im