Pe Tărâmul Muzicii

     Trăim intr-o lume in care uitam sa fim noi...Trăim intr-o lume in care ,pe dinauntru suntem goi... Uitam sa facem ce vrem,uitam sa cantam la refren,sa cantam ce ne dorim,cine vrem sa fim!     Ne legam la ochi,ne e frica sa nu intalnim usi care ni se vor tranti in nas,astfel,ascunzandu-ne dupa masti fara glas...Nu au glas sa spuna frica lor...adica frica noastra...Insa,gasim muzica,ce ne arunca grijile pe fereasta!   Si,uneori,"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit,e de-ajuns o mana de prieteni in asfintit"(Dan Olarasu).    Timpul,din pacate,nu se opreste in loc pentru a ne lasa sa traim intr-o lume paralela,doar noi si muzica... Si ne-am dori sa fim din nou acei copii mici ,doar pentru a face tot ce ne dorim fara a ne pasa de ce va spune lumea si sa mergem doar acolo unde nu exista unde... Ne-am invatat sa credem ca a fi copilaros inseamna a nu avea minte,insa inseamna ,defapt ,a putea avea inima sincera si sa nu mai traim ca niste fantome ,uitand cine si

       Am intâlnit persoane puternice,ce merg mai departe indiferent de situație ... Am intâlnit,însă,si persoane delăsătoare ce la un impact puternic cu emotiile si întamplările mai putin placute,renunta la tot!    Am vazut cazuri in care persoane cu boli sau chiar anumite dizabilități,nu au renunțat pentru nimic la visul lor,făcând tot ce le-a stat in putință. Aici vorbim deja despre DORINȚA DE A MERGE MAI DEPARTE! O dorinta ce le-a dat puterea de a sta in fata bolilor,fiind purtati pe o insula pustie,pe note muzicale...    Si da,intampinam multe dificultati in viata de zi cu zi,putem fi chiar victime ale fenomenului Bullying,fiind jicniti si luati in bataie de joc,dar asa cum am tot spus-o si voi continua sa o spun,acest lucru nu conteaza mai mult decat noi,decat visul nostru,decat dorinta...     Da...facem greseli,NU avem ardoarea de a merge mai departe,nu avem DORINȚA necesara pentru a face ceea ce ne dorim...din pacate... Ne facem una cu intimidarea,in loc sa fim una cu muzic

    Bună ,dragilor! Am observat o chestie destul de tristă in ultimul timp...  Trăim în vremuri în care,din pacate,am uitat să prețuim ceea ce avem,nu credeți?! Dacă stăm puțin să urmărim poveștile de viață ale multor artiști (din care s-ar putea crea lejer o carte😇) ,observăm că majoritatea nu au dus o viață roz. Fie nu au avut posibilitați,fie nu au fost susținuti să facă ceea ce le plăcea cu adevărat,dar chiar și așa,au luptat din greu ,reușind până la urmă să-și atingă țelul.   Însă,din păcate,noi nu mai știm sa prețuim! Avem posibilități,avem susținere,trăim într-un secol cu tehnologii avansate,dar degeaba! Nu facem tot ce ne stă în putința să ne atingem scopurile și "pierdem un tren" important din viață! Cu cât prețuim mai mult ceea ce ne-a oferit viața,cu atât avem șanse mai mari să fim ajumgem ce vrem să fim.    Bineînțeles,în compoziție e necesar un strop de curaj,puțină indrăzneală,un vârf de lingură de dorință și un castron de prețuire...

       Ne-am întrebat vreodată de ce ne bate extrem de tare inima atunci când facem ceea ce ne dorim?! Când visele noastre devin realitate?! Sau cum ajungem să fim ostaticii propriilor cântece? De ce viața nu este altceva decât una si aceeași melodie pe care fiecare o interpretează in felul lui?! Unde îi găsim partitura?!  Toate acestea au un singur răspuns!      Simțim,trăim,ascultăm... pentru că putem fi atâtea lucruri in același timp! Nu existăm prin ceea ce avem,ci prin ceea ce simțim!  Tocmai de aceea găsim partitura vieții in noi si inventăm totul, pentru ca totul să ne inventeze,iar când nu avem parte de nimic,doar să ne ducem acolo unde nu există "unde"...     Suntem rătăciți in ființa ființei noastre...Căutăm scăparea...Insa o găsim doar atunci când suntem noi,nu acea persoana falsă din oglinda! Când cântăm pentru a ne face auziți ,când putem sa fim protagoniștii propriei cărți si să putem reacționa la propriile intrebări...prin muzică!    Nu știm ce va fi mâine,i