Pe Tărâmul Muzicii

Fiecare cantec are o poveste...Fiecare om are o poveste...Noi,ca oameni,ne legam prin muzica,iar muzica se leaga de noi. Povestile cantecelor sunt povestile noastre,incercam se ne exprimam prin ele. Ascultam o melodie,ne facem un scenariu,o poveste. Fie un pian pe o scena imensa,fie un crang cu flori sau o padure intunecata,ori...pe noi!   Povestile rezulta din ceea ce gandim,ceea ce simtim,ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce regretam! Ca artisti,nu ne pune nimeni limite,singura limita ramanand cerul. Nu avem limite,avem povesti! Cu totii avem povesti! Orice nota cantata,orice vers rostit semnifica o componenta al unui "film" realizat de noi!   Mie imi place sa asociez aceste povesti ale noastre cu acel moment in care ne uitam la stele,la Luceafar,si ne punem o dorinta ,urmand sa speram ca se va implini! Iar aici apare comparatia pe care vreau sa o fac...Povestile noastre sunt si ele conturate intr-un anumit procent de catre Dumnezeu,iar noi si cantecele noastre,avem acea

A renunta cand ajungi atat de departe,inseamna a-ti bate joc de munca depusa! A renunta acum,inseamna sa uiti timpul si anii pierduti,sa-ti calci in picioare visele ce iti sunt spulberate de oameni carora nu le pasa de ceea ce zic,de oameni ce sunt in stare sa "calce pe cadavre" doar sa ajunga ei in top! A renunta inseamna a le da satisfactie lor! Daca ei iti spun ca e imposibil ,asa o fi! Dar pentru ei,nu pentru tine...  Renuntam la tot doar pentru a nu ne mai simti unici? Caci noi suntem unici,nu diferiti! Facem ceva frumos,incercand sa muncim pentru noi,nu pentru altii! Si nu e vorba de bani,e vorba de a face ceea ce iti place! Daca renunti crezi ca faci vreun bine? Deloc! Iti claci in picioare "sufletul" si cazi in loc sa te ridici! De ce sa cadem? Trebuie sa ne ridicam cat mai sus,dar pe meritele noastre,nu pe ale altora. Credeti ca cei care va spun ca aveti nu stiu cate defecte si ca ati fii diferiti ,sunt mai presus decat voi?! Va inselati! Ei nu isi pot acc